Jurnal de auto-izolare: ”Chiar dacă susțin digitalizarea în domeniul judiciar, îmi e dor să îmbrac roba”

Jurnal de auto-izolare (de av. Silvia Uscov)

Dacă tot am auzit că cei aflați în carantină în Polonia trebuie să trimită selfie-uri autorităților pentru a se verifica identitatea și prezența lor domiciliu, m-am gândit să vă arăt public cum se desfășoară auto-izolarea în cazul meu. Și ca să opresc glumele la adresa doamnelor, să știți că noi continuăm să ne întreținem corespunzător și atunci când #workfromhome. :))

Din 11.03.2020 am intrat în auto-izolare pentru protejarea mea și a familiei mele, dar și pentru că am o responsabilitate față de clienți de a „rămâne în vigoare” (glumă de avocat). La fel au fost îndrumați și colaboratorii mei, precum și studenta de la Drept care își desfășoară activitatea de practică la noi (cu care regret că nu am apucat să ne vedem decât o singură dată, dar care își desfășoară acum activitatea de practică juridică la distanță).

Nu mă pot plânge că mi-a fost chiar atât de incomod deoarece toată arhiva clienților mei este salvată în sistem electronic încă din 2016-2017, fiind și o soluție mai eco-friendly (Greta, I dare you!), care duce și la reducerea costurilor pe termen lung (spațiu de arhivare, hârtie, bibliorafturi, uzarea tonerelor la imprimantă etc.).

Prin urmare, adaptarea a fost extrem de ușoară și faptul că am avut de lucru în toată această perioadă a ajutat dpdv psihic (mulțumesc guvernanților pentru valul de acte normative cu care a trebuit să mă pun la punct zilnic) pentru că nici nu știu când au trecut mai bine de 3 săptămâni de la ultima cafea băută cu prietenii și colegii mei. Abia aștept să simt din nou gustul unui Vanilla Latte de la Starbucks-ul de lângă Tribunal (știu, unii veți spune ca aceea nu e cafea, dar mie îmi place), dar presimt că de data aceasta nu ne vom mai plânge atât de mult că a durat câteva ore până ni s-a luat dosarul, în legătură cu traficul de dimineață sau alte nimicuri.

Am stat alături de clienții noștri și i-am ghidat în fiecare moment pentru a se adapta situațiilor de zi cu zi, întotdeauna făcând schimb cu ei de doze de optimism. We´re in this together pentru că am considerat că formăm o echipă ce are un scop comun și acest lucru s-a reflectat și în modul de colaborare dintotdeauna, nu doar în această perioadă.

Pe lângă îndatoririle profesionale, am mai realizat și multe alte lucruri frumoase pe care le voi păstra pentru mine, am făcut să se întâlnească „cererea” cu „oferta” sub multe aspecte și, pentru a se înfăptui toate acestea, am fost ajutată de către oameni minunați din toate domeniile, sferele sau organizațiile cărora le mulțumesc.

Încă nu am apucat să deschid vreuna dintre cărțile cumpărate fix înainte de a se instaura starea de urgență, sunt restantă cu articole pe diverse teme și la capitolul de a materializa niște proiecte, dar sper să am mai mult timp în perioada următoare.

Deocamdată sunt în curs de finalizare a unei cereri pe care o să o trimit la CEDO așa că preocuparea mea rămâne constantă în materia respectării drepturilor omului, subiect de mare interes în contextul derogărilor de la CEDO pe perioada stării de urgență.

Și…îmi e dor să îmbrac roba, recunosc (printre dosarele mele nu s-au regăsit și dintre cele care se judecă în această perioadă). Chiar dacă susțin digitalizarea României inclusiv în domeniul judiciar, nimic nu se compară cu senzația pe care o ai atunci când îmbraci roba. Rămân o tradiționalistă din acest punct de vedere.

Trecând din registrul ușor melancolic înapoi la optimismul care mă caracterizeaza: 𝒔𝒂̆ 𝒏𝒖 𝒖𝒊𝒕𝒂̆𝒎 𝒔𝒂̆ 𝒛𝒂̂𝒎𝒃𝒊𝒎 𝒊̂𝒏 𝒇𝒊𝒆𝒄𝒂𝒓𝒆 𝒛𝒊, 𝒄𝒉𝒊𝒂𝒓 𝒔̦𝒊 𝒑𝒆 𝒔𝒖𝒃 𝒎𝒂̆𝒔̦𝒕𝒊!

Comments

comentarii

Sursa clujust.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *